A vorbi fara sa spui nimic. Studiu de caz pe niste pusti de vreo 20 de ani in asteptarea metroului. Eu si Burger. Cateva minute epuizate degeaba in incercarea unuia de a-i explica celuilalt cum poate sa fumeze la metrou. „Si frate… iei pachetul asa…. il deschizi asa.. ma-ntelegi ce vreau sa zic….. faci uite asa cu degetele pe bricheta si ….”. Ma opresc pentru ca nu am retinut cu exactitate cum poti sa te lungesti atat de mult si sa nu comunici nimic. Ar fi trebuit sa inregistrez evenimentul si sa postez pe youtube la categoria „Da… ne tragem din maimute”. Burger a fost ca de obicei mai bland cu ei acuzandu-i doar de narcisism verbal.

Oare nu facem cu totii asa ? Oare chiar ne place atat de mult sa ne auzim vorbind ca insiruim cuvinte fara nici un scop? Mi-am pus intrebarea asta cu voce tare in prezenta basistului de serviciu. Am fost flatat cu concluzia unui viitor psiholog conform caruia eu chiar comunic cand vorbesc aiurea…. intr-adevar comunic tampenii, jigniri si cretinitati, dar reusesc sa trasmit mai departe ceva.

Seara de film clasic astazi. Vertigo. O comunicare de nota 10 folosind atat de putine cuvinte.

Concluzie finala: Deci se poate.