O gramada de venin. Nu am pe cum sa mi-l revars. Nici o frustrare, nici o suparare. Sau cel putin nu una constienta. Nu mai vreau sa critic si nici nu simt nevoia sa vorbesc urat. In consecinta va fi liniste pe blogul meu sau voi vorbi despre lucruri atat de personale si atat de subtile incat numai eu voi intelege. Suficient de bun pentru mine.

Bughi Mambo Rag: „When i’m drunk i dance like my dad… I started to dress a bit like him…”

E vineri seara si nu am chef. Suna ca o melodie proasta din anii ’90. Caut un motiv sa ma transform in acid. „De ce?” ma intrebi. Pentru ca asa m-am obisnuit. Pentru ca tot ce am dat din casa a fost codificat, a fost preschimbat intr-un limbaj de tip Catavencu. Nu abordez motive politice pentru ca nu mai am de gand sa votez, chiar daca mesajul e Chuck Norris approved.

Sunt marul discordiei intr-o problema delicata si nu stiu exact daca ar trebui sa-mi para rau sau sa ma simt flatat. Am sa aleg varianta de pe urma. Mi-am terminat un proiect si astept feedback si din partea asta. Devin melancolic si ciudat si asta nu va atrage comentarii din partea voastra. Singurele posturi la care lumea reactioneaza sunt cele batute in cap. Vezi post anterior.

Bughi Mambo Rag: „Sweet sister, just feel me… i’m trembling…. you hear me…”

Post pe nebarbierite. Post sau articol? Sau fila de jurnal. L-am laudat pe Burger pentru primul post care mi-a placut. Cineva trebuie sa ii spuna cand ajunge pe calea cea dreapta. Lucky bumpy road ahead. Oare am fortat nota ?

Suficiente ganduri pentru seara de astazi. Toata lumea la culcare. Si nu uitati… i’M aLL hERE iN bLACK aND wHITE.

P.S. Noapte buna si noroc bun !!!