… decat sa scriu chestii serioase, siropoase sau semi-patetice. Fiecare scrie, canta sau face stand-up in felul lui pe blogul lui. Si totusi… am dreptul sa critic, si in acelasi timp sa le fac reclama negativa. Repetand titlul mai bine tac decat sa iau un subiect de compunere de clasa a doua si sa-l dezbat pe net. Mai bine tac decat sa fiu pe placul lumii. Si nu pentru ca m-ar deranja feedbackul multimii. Nici vorba. Dar citesc chestii artificiale in fiecare zi. Serios acuma !!! Unele bloguri sunt la fel de patetice ca si dialogurile din Gilmour Girls.
Revin la blogurile specializate pe „tricouri cu romburi” si „manele fara sintetizator”. Pentru ca va vine sau nu sa credeti aceste bloguri specializate pe texte de agatat publicul sunt din ce in ce mai citite. Si ca sa nu fiu ipocrit, recunosc ca si eu le vizitez din cand in cand. Exact ca si atunci cand vroiam sa o vad pe Marimar. Aprindeam televizorul, ma uitam la o scena si apoi stingeam, considerand ca m-am drogat suficient pe ziua respectiva. Un asemenea blog il are si Aceeasi Ana. Odata cu mentinoarea numelui, risc sa fiu exclus pe viata din grupul bloggerilor care beau bere cu lamaie si vorbesc la telefonul fix.
Sunt ingrijorat deasemenea de cresterea blogurilor cu subiect permanent „am fost… am vazut… am gustat…”. Al Pacino a spus-o mai bine decat voi. („look, but don’t touch, touch but don’t taste, taste but don’t swollow”). Aici e in colimator si bunul meu prieten Burger. Spun doar „in colimator” pentru ca in cazul lui, daca te duce mintea, poti sa citesti mai mult decat e scris. Blogul e un jurnal on line pana la urma… asa ca fiecare se manifesta dupa cum doreste.
Si de ce critic ? Pentru ca vreau sa vad lucruri interesante. Pentru ca voi fi fericit cand blogul meu va fi cel mai prost blog din Romania, cand voi putea admira doar creatii originale si idei nastrusnice ce v-au trecut prin scafarlie. Cand pana si intrarile de pe youtube vor fi cu formatii si piese pe care nu am avut ocazia sa le aud pana la respectivul post.
Vreau cand citesc un blog sa-mi imaginez ca am in fata macar un editorial bun dintr-un ziar prost, sau un advertorial interesant despre noile capacitati ale drujbei „kill me softly”. Vreau sa rasfoiesc paginile voastre fara sa-mi murdaresc degetul de cerneala si fruntea de riduri. Vreau sa rad… si nu de voi. Vreau sa vad simtul umorului ridicat la un nivel inalt… mai presus decat orice. Vreau sa recunoasteti cu totii ca biserica catolica a fost inventata pentru a profana trupurile tinerilor enoriasi. Pentru cei care nu m-au inteles din nou… vreau sa va cante Tom Waits la nunta.
