Si prin faptul ca am constientizat sper sa nu se schimbe situatia. Am intrat la ceas de noapte printr-un palat personal si am gasit o declaratie de dragoste a publicului. Sunt intr-o dispozitie buna. Spre dezamagirea multora sarcasmul imi sta agatat in cui. Vad drumul si ma uit un pic speriat in zare. Respir adanc si pasesc inainte. Nu obisnuiesc sa joc la Loto. Nu vreau sa-mi fortez norocul, dar constientizez prezenta lui permanenta. Urasc sa-mi para rau. Urasc sa ma uit in urma si sa vad lucrurile care mi-au cazut in fatza si pe care le-am ocolit. Nu sunt multe, dar mi-au oferit o lectie foarte buna. Un vechi proverb romanesc imi suna in minte: Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista. Si atunci de ce ne speriem? Nu am de gand sa raspund la intrebarea asta in public. M-am clarificat. Mi-am luat si umbrela pentru ca are sa ploua cu critici. Cat de frumos e ceea ce urmeaza… doar eu stiu.
Un titlu mai bun ar fi fost Lucky Bumpy Road Ahead. Se pare ca anul asta a inceput cu o groaza de clarificari, atat pentru mine, cat si pentru cei apropiati. Daca o tine tot asa riscam sa devenim budhisti.
Nu aveti sa intelegeti nimic. Oricum nu citeste nimeni. E ca o emisiune de duminica seara de la TVR. Nici dracu nu are timp de asa ceva. Am dat-o prea mult pe partea personala in ultima vreme. Evit subiectele mondene si idioate. Evit pana si sa le enumar. Am inceput sa scriu ca Burger. Opriti-ma. O zi calma cu planuri pentru 14 iunie. O zi racoroasa cu ganduri la tarile calde. Si gata. Acum chiar am terminat.
P.S. Noapte buna si mult noroc.
P.P.S. Daca tot nu vreti sa luati marele premiu, atunci intru si eu in joc saptamana asta. 😀